Despre iluminare

Forrest Gump

Intrebare: Poate un prost sa-si constientizeze iluminarea?
Eckhart Tolle: Sunt câteva imagini antice. Prostul este o figura mitologica foarte veche. Nebunul din cartile de Tarot. Si asa mai departe.
Prin prost, intelegem, un cineva ale carui capacitati mentale sunt nedezvoltate. Sau mai bine spus, cineva care nu este prins in obisnuitele structuri ale gânditului compulsiv. Si nu pentru ca acea persoana a transcens gândirea compulsiva, ci pentru ca nici macar nu a ajuns sa gândeasca compulsiv. Si in acest sens, acea fiinta umana, este deja iluminata. Nu ma refer la iluminarea pe care o discutam aici, ci la acea stare de “neprins in gând” care este foarte similara cu starea de iluminare, in multe feluri.
Se poate spune ca nu are nevoie de iluminare! Pentru ca in felul lui, el este deja iluminat. In mitologia moderna, contemporana, care inseamna filmele, este un exemplu minunat in personajul lui Forrest Gump. Cineva ale carui capacitati mentale sunt nedezvoltate, dar care traieste, in multe feluri, ca o persoana iluminata. In primul rând, nu are ego. Tot ce vine, de tot ce are nevoie, ii vine natural. Viata lui se desfasoara natural. Nu se lupta pentru nimic. Totul vine la momentul potrivit. Ajunge sa faca lucruri marete, dar niciodata nu spune “Eu am facut asta!” Pentru ca “EU” nu exista. Trebuie sa plece in Vietnam, si chiar si acolo. oriunde se duce, face lucrurile inspre bine. Chiar si când e nevoit sa plece la razboi in Vietnam, salveaza vietile multor camarazi. Ajunge un mare erou. Dar nu se priveste pe sine ca un mare erou, pentru ca nu are imaginea mentala a “SINELUI care a facut asta”. El doar explica ce a facut. Asadar, in multe feluri, el este deja iluminat, si se poate spune ca nu are nevoie de iluminare, pentru ca este deja asa. El nu are nevoie sa treaca prin gândire.
E bine asa. Se pare ca este destinul unor oameni, sa fie conectati. Si se pare ca sunt reminiscente ale civilizatiilor antice, când oamenii traiau in unitate cu natura, si in unitate unul cu celalalt. Si nu aveau nevoie de Buddha.
Asa cum este un animal. Sunt anumiti câini sau pisici cu care ma intâlnesc din când in când. In unele cazuri au suferit enorm. Sau sunt foarte batrâni. Si au ajuns la starea de iluminare a câinilor sau a pisicilor. Acea batrâna pisica pe care nu o mai pasioneaza prinsul pasarilor. Asta pentru ca pisica stie ca e fara rost, oricum. E prea batrâna. Si pur si simplu, stau. Si câinele batrân. Exista fiinte care par ca si-au implinit, pe deplin scopul existentei lor in aceasta forma. Au gasit conexiunea cu FARA FORMA. Forma si-a implinit scopul.
Si exista conexiunea dintre cele doua dimensiuni. Nu este destinul nostru sa ne intoarcem. Toti am fost sau suntem la jumatatea drumului, intepeniti in mintea umana. Asadar nu exista drum de intoarcere. Nu putem deveni nebuni din nou, si totusi, atunci când depasiti gândirea, din punctul de vedere al mintii, adesea se pare ca, nu mai stiti NIMIC. Si in acest fel devenim prosti, din punctul de vedere al conceptualului, al gândului.
Si exista multe similitudini intre modul in care un iluminat traieste (cel care a transcens gândul, si care nu mai este prins in gândire) si modul in care se comporta cineva care nu a ajuns sa treaca prin procesul gândirii. Pentru ca nu a avut nevoie. Pentru nu stiu ce motiv, constiinta a inflorit acolo, prin acea forma. Si este minunat! Noi trebuie sa transcendem gândirea si sa devenim prosti din nou, s-ar putea spune. Si totusi, nu devenim Forrest Gump.
Apare o cunoastere atunci când ai transcens gândirea. Apare o constiinta, care nu era inainte, in starea naturala. Este un fel de recâstigare a starii naturale. Recâstigarea starii naturale, despre care toate vechile civilizatii vorbesc, mitul Erei de Aur, care exista in India si in aproape toate civilizatiile. Avem acest mit care spune ca era o vreme când oamenii traiau in pace si fericiti. Lumea era ca un paradis. Avem acelasi mit in Biblie, la inceput. Este un adevar stravechi acolo. Exista o stare naturala pe care oamenii au pierdut-o. Acei oameni care nu au pierdut-o, sunt BINE. Dar destinul evolutiei constiintei oamenilor este ca ei sa o piarda (constiinta) si apoi sa o recâstige. Si in acest stadiu suntem.
Asadar, in anumite feluri, va veti uita la oamenii care sunt inca prinsi in minte, atunci când traiti in armonie cu prezentul, si când nu mai sunteti “povesti umblatoare”, ajungeti sa fiti chiar simpli. Nevoia de a fi special, dispare. Deveniti foarte obisnuiti. Foarte obisnuiti, deoarece nu mai simtiti nevoia de a proiecta acel sentiment de a fi special in incercarea de a va gasi. Pentru ca sunteti in contact cu ceea ce este pretios in voi, cu ESENTA a CEEA CE SUNTETI. Asadar, nu mai aveti nevoie sa cautati specialul in forme.
Ce ELIBERARE, ce LIBERTATE, pe care o simtim acum, in lipsa nevoii de a fi special! De a obtine un sentiment de sine. Ci doar sa devii OBISNUIT!
Cartea Daoista a intelepciunii exprima in totalitate OBISNUITUL. A fi obisnuit si nu a te proiecta in nevoia, dorinta de a fi cineva. Ci SA FI FERICIT FIIND NIMENI!
Iar asta pare chiar prostesc, din punctul de vedere al civilizatiei noastre. Si oamenii se pot uita la tina ca la nimeni. Si asta e MINUNAT! Singurul regret pe care-l am legat de “Puterea prezentului” (cartea) care nu e chiar un regret, este ca a devenit foarte cunoscuta si odata cu ea si fiinta care a dat nastere acestei carti. Si a aparut aceasta proiectie a “specialului”. Era asa o frumusete in A FI TOTAL OBISNUIT. Nimeni nu se indoia ca eram obisnuit. Se spunea: “Trebuie sa-l vezi! E asa de obisnuit (comun)!” Doar sa FII in PREZENT, cu PREZENTUL. Nimic nu poate fi mai obisnuit, comun, decât sa traiesti in armonie cu tot ce este, cu orice este acum si aici. E tot ce trebuie sa faceti. E destul de obisnuit. de comun. Doar asta.
Un celebru proverb Zen spune: “Sa tai lemne, sa cari apa.” Are o semnificatie extrem de profunda. Si inglobeaza toata filozofia Zen.
“Sa tai lemne, sa cari apa.”, doua dintre cele mai obisnuite activitati pe care oamenii le faceau in vremea aceea. In cazul nostru, in vremea noastra, va fi vorba de altceva. Majoritatea oamenilor nu mai taie lemne. Poate unii oameni inca o mai fac si e minunat! E minunat sa FII ce ESTI! Indiferent de ce se intâmpla sa faci in acest moment. Si sa nu FII mai mult decât ACEST MOMENT. Sa tai lemne. Sa cari apa. Doar asta. PACE! VIATA!
Fara interventia mintii, care ar spune: “Câti ani mai trebuie sa tai lemne?!” “Daca nu fac ceva, si peste 10 ani o sa tai lemne!” Iluzia timpului s-a intors aici. Dar doar in exterior, si nu in noi. La nivel exterior, ceasul continua sa bata, sau, ma rog, asa cum fac ceasurile moderne.
Acesta nu este sfârsitul. Nu exista sfârsit. Acesta nu este sfârsitul nici macar la nivelul formelor.

extras din Eckhart Tolle – Longhorn Retreat, Scotia

Posted on June 9, 2013, in Eckhart Tolle, Texte spirituale and tagged , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: