Michael Talbot – Universul holografic

Michael Talbot, un pasionat al legaturilor nevazute dintre fizica cuantica si spiritualitate, a pornit demersul acestei carti de la aceeasi  descoperire facuta în doua domenii diferite de doi oameni de stiinta renumiti, fizicianul David Bohm de la Universitatea din Londra, un protejat al lui Einstein si unul din cei mai respectati fizicieni de fizica cuantica din lume si de neurofiziologul Karl Pribram de la Universitatea Standford, si anume ca universul poate fi o imensa holograma creata în buna parte de mintea omeneasca.

Michael Talbot - Universul holografic
Plecând de la aceasta îndrazneata descoperire, autorul cerceteaza si gaseste posibile raspunsuri la multe întrebari nerezolvate ale fizicii, precum si la mistere nerezolvate ca telepatia, iesirea din corp, experientele din preajma mortii, visele lucide ori vindecarile miraculoase.
Bazata pe o meticuloasa cercetare stiintifica, precum si pe o profunda întelegere spirituala, aceasta carte este o lectura fascinanta si revelatoare, atât pentru “stiintificistul” însetat de palpabil, cât si pentru cel ce “crede în ceea ce nu vede”. Este un adevarat dictionar explicativ al experientelor pe care omul le traieste în cea mai reala iluzie posibila, în aceasta infinita si în continua miscare holograma care este UNIVERSUL. Neimpunând concluzii personale, de o discretie si o finete mai rar întâlnite, autorul lasa cititorul sa aleaga singur daca aceasta teorie a holografiei este sau nu pe placul mintii sale.
“Conceptul despre univers ca fiind o uriasa holograma ce contine atât materie, cât si constiinta într-un singur câmp, va incita, sunt sigur, pe oricine care si-a pus vreodata întrebarea ,,Ce este realitatea?”. Aceasta carte poate raspunde acestei întrebari o data pentru totdeauna.” – Fred Alan Wolf, Ph. D., autor al cartii Taking The Quantum Leap.
“De la o vreme stiinta a început sa convearga cu ratiunea generala, ajungând-o din urma cel putin ca experienta, confirmând suspiciunea ca lucrurile sunt mult mai conectate între ele decât a permis fizica traditionala sa se creada. Universul Holografic este o afirmatie eleganta despre acest proces, o linie care ajuta sa se creeze un pod de legatura peste prapastia artificial creata între minte si materie, între noi si restul cosmosului.” –  Lyall Watson, autor al Supernature

Fragment din Introducere

Punând problema în alt mod, exista dovezi care sugereaza ca lumea noastra si tot ce este cuprins în ea – de la fulgii de zapada la artari, de la stele cazatoare la rotatia electronilor – sunt, de asemenea, numai imagini fantomatice, proiectii ale unui nivel de realitate atât de departe de al nostru, încât este pur si simplu dincolo de spatiu si timp.
Principalii arhitecti ai acestei idei uluitoare sunt doi dintre cei mai eminenti gânditori ai lumii : fizicianul David Bohm, de la Universitatea din Londra, unul dintre  protejatii lui Einstein si unul dintre cei mai respectati specialisti în fizica cuantica si Karl Pribram, neurofiziolog la Universitatea Standford, autor al tratatului  clasic de neurofiziologie “Limbajele creierului”. Curios, Bohm si Pribram au ajuns la aceste concluzii independent unul de celalalt si lucrând din doua directii foarte diferite. Bohm a ajuns sa se convinga de natura holografica a universului numai dupa ani de nemultumire fata de incapacitatea teoriilor standard de a explica toate fenomenele întâlnite în fizica cuantica. Pribram s-a convins din cauza esecului de a explica diferitele enigme neurofiziologice prin teoriile standard ale creierului.
Totusi, dupa ce au ajuns la aceste convingeri, Bohm si Pribram au realizat rapid ca modelul holografic explica la fel de bine un numar de alte mistere, inclusiv aparenta incapacitate a oricarei teorii, oricât ar fi ea de cuprinzatoare, care sa explice întotdeauna toate fenomenele întâlnite în natura; capacitatea indivizilor care aud numai cu o ureche de a determina directia din care vine un sunet; si capacitatea noastra de a recunoaste fata unei persoane pe care nu am vazut-o de multi ani, chiar daca acea persoana s-a schimbat considerabil între timp.
Dar lucrul cel mai ametitor legat de modelul holografic a fost ca, dintr-o data, a dat sens unei serii largi de fenomene atât de lunecoase, încât fusesera catalogate în general ca fiind în afara domeniului întelegerii stiintifice. Acestea includ telepatia, premonitia, sentimentul mistic al uniunii cu universul si chiar psihokinezia sau capacitatea mintii de a face sa se miste obiecte fizice fara ca cineva sa le atinga.
Într-adevar, a devenit repede evident pentru un numar din ce în ce mai mare de savanti care au îmbratisat modelul holografic, ca practic acesta ajuta la explicarea tuturor experientelor mistice si paranormale; în ultimii sase ani a continuat sa electrizeze cercetatorii si sa arunce lumina asupra unui numar crescând de fenomene inexplicabile anterior. De exemplu: în 1980, Dr Kenneth Ring, fiziolog la Universitatea din Connecticut, a afirmat ca experientele din pragul mortii ar putea fi explicate prin modelul holografic. Ring, care este presedintele International Association for Near-Death Studies(Asociatia internationala de studii asupra pragului mortii), crede ca asemenea experiente, ca si moartea însasi, nu sunt în realitate nimic mai mult decât trecerea constiintei unei persoane de pe un nivel al hologramei realitatii pe un altul.
în 1985, Dr Stanislav Grof, seful cercetarii psihiatrice de la Centrul de Cercetari Psihiatrice din Maryland si profesor de psihiatrie la Scoala de Medicina de la Universitatea John Hopkins, a publicat o carte în care conchide ca existentele modele neurofiziologice ale creierului sunt nepotrivite si ca numai un model holografic poate explica lucruri precum experientele arhetipale, întâlnirile cu inconstientul colectiv si alte fenomene neobisnuite experimentate în timpul starilor de constienta modificata. în 1987, la întrunirea anuala a Asociatiei pentru Studierea Viselor, care a avut loc în Washington,D.C., fizicianul Fred Alan Wolf  a tinut o conferinta în care a afirmat ca modelul holografic explica visele lucide (visele neobisnuit de vii în care subiectul realizeaza ca este treaz). Wolf crede ca asemenea vise sunt în realitate vizite în realitati paralele si ca modelul holografic ne va permite, în cele din urma, sa dezvoltam o “ fizica a constientei”, care ne va face capabili sa începem sa exploram mai pe deplin aceste nivele dimensionale diferite ale existentei.în 1987, în cartea sa “Sincronismul: Puntea între materie si minte”, Dr. F. David Peat, un fizician de la Queen’s University din Canada, a afirmat ca sincronicitatile (coincidentele care sunt atât de neobisnuite si atât de semnificative din punct de vedere psihologic, încât ele nu par sa fie numai rezultatul hazardului) pot fi explicate prin modelul holografic. Peat crede ca, de fapt, asemenea coincidente sunt “defecte în structura/tesatura realitatii.” Ele dezvaluie ca procesele noastre de gândire sunt mult mai intim conectate cu lumea fizica decât s-a presupus pâna acum. Acestea sunt numai câteva dintre ideile provocatoare care vor fi explorate în aceasta carte. Multe dintre aceste idei sunt extrem de controversate. într-adevar, însusi modelul holografic este foarte controversat si cu  nici un pret nu este acceptat de o majoritate a oamenilor de stiinta.

Cu toate acestea, dupa cum vom vedea, multi gânditori importanti îl sustin si cred ca poate fi cea mai exacta imagine a realitatii cu care sa  luam contact. De asemenea, modelul holografic a primit o sustinere experimentala spectaculoasa. În domeniul neurofiziologiei, numeroase studii au coroborat cu diferite predictii ale lui Pribram despre natura holografica a memoriei si perceptiei. Similar, în 1982, un experiment devenit o piatra de hotar, a fost realizat de o echipa de cercetatori condusa de fizicianul Alain Aspect la Institutul de Optica Teoretica si Aplicata din Paris, care a demonstrat ca reteaua de particule subatomice – chiar structura realitatii însasi – detine ceea ce pare sa fie o proprietate “holografica” de necontestat. Aceste descoperiri vor fi, de asemenea, discutate în carte. În plus fata de dovezile experimentale, alte câteva lucruri dau greutate ipotezei holografice. Poate ca cele mai importante consideratii sunt caracterul si realizarile celor doi cercetatori de la care a pornit ideea. Înca de la începuturile carierelor lor si înainte ca modelul holografic sa licareasca macar în mintile lor, amândoi au adunat realizari care i-ar fi îndemnat pe cei mai multi cercetatori sa îsi petreaca restul vietii academice odihnindu-se pe cununile de lauri. In anii ’40, Pribram a facut munca de pionierat în sistemul limbic, o regiune a creierului implicata în emotii si comportament. Munca lui Bohm în domeniul fizicii plasmei este si aceasta considerata o piatra de hotar.
Dar chiar si mai semnificativ, fiecare dintre ei s-a evidentiat si într-un alt mod. Este un mod pe care chiar si cele mai împlinite persoane îl pot rareori revendica, pentru ca nu se masoara prin simpla inteligenta, nici chiar prin talent. Se masoara prin curajul si imensa fermitate necesare pentru a-si apara convingerile, chiar si în fata unei opozitii coplesitoare. în timp ce era student, Bohm facea lucrarea de doctorat cu Robert Oppenheimer. Mai târziu, în 1951, când Oppenheimer a intrat sub periculoasa cercetare a Comitetului pentru activitati antiamericane a senatorului Joseph McCarthy, Bohm a fost chemat sa depuna marturie împotriva lui si a refuzat. Ca urmare, si-a pierdut slujba la Princeton si nu a mai predat niciodata în Statele Unite, mutându-se mai întâi în Brazilia si apoi la Londra. Înainte de asta, Pribram s-a confruntat cu un test de barbatie similar. În 1935, un neurolog portughez, pe nume Egas Moniz, a inventat ceea ce el credea a fi tratamentul perfect pentru bolile mentale. El a descoperit ca, prin perforarea craniului unui individ cu un ac chirurgical si despartind cortexul prefrontal de restul creierului, îi putea face docili pe cei mai suparatori pacienti. El a denumit procedura lobotomie prefrontala,  si, prin anii ’40, aceasta a devenit o tehnica medicala atât de populara, încât Moniz a fost rasplatit cu Premiul Nobel. În anii ’50, raspândirea procedurii a continuat si a devenit un instrument, ca si audierile lui McCarthy, pentru lichidarea persoanelor indezirabile din punct de vedere cultural. Utilizarea în acest scop era atât de acceptata, încât chirurgul Walter Freeman, cel mai sincer avocat al acestei proceduri  din Statele Unite, a scris fara rusine ca lobotomiile “ fac cetateni americani buni” din inadaptabilii social, “schizofrenici, homosexuali si radicali”.
În acest timp, Pribram a intrat pe scena medicala. Totusi, spre deosebire de multi dintre cei asemenea lui, Pribram simtea ca este incorect sa umbli cu atâta nepasare în creierul altuia. Convingerile sale erau atât de  adânci, încât în timp ce lucra ca tânar neurochirurg în Jacksonville, Florida, s-a opus întelepciunii medicale  acceptate în acea vreme si a refuzat efectuarea oricarei lobotomii în sectia pe care o supraveghea. Mai târziu,  la Yale, si-a mentinut atitudinea controversata si a fost foarte aproape de a-si pierde slujba din cauza vederilor sale radicale.
Angajamentul lui Bohm si al lui Pribram de a-si apara convingerile, indiferent de consecinte, este evident si în cazul modelului holografic. Dupa cum vom vedea, a-si pune reputatia considerabila în spatele unei idei atât de controversate nu este cel mai usor drum pe care cineva l-ar putea alege. Atât curajul, cât si viziunea pe care ei le-au demonstrat în trecut, adauga un plus de greutate ideii holografice.
O ultima dovada în favoarea modelului holografic este paranormalul însusi. Nu este un lucru marunt, pentru ca, în ultimele câteva decenii, s-a acumulat o cantitate remarcabila de dovezi sugerând ca întelegerea noastra actuala a realitatii, imaginea solida si confortabila din lemn si piatra a lumii despre care am învatat cu totii în liceu, este gresita.  Deoarece aceste descoperiri nu pot fi explicate de nici unul dintre modelele noastre stiintifice standard, stiinta le-a ignorat în general. Totusi, volumul dovezilor a atins punctul în care aceasta pozitie nu mai poate fi sustinuta.
Pentru a da numai un exemplu, în 1987, fizicianul Robert G. Jahn si psihologul clinician Brenda J.Dunne, ambii de la Princeton  University, au anuntat ca, dupa un deceniu de experimentari riguroase la Princeton Engineering Anomalies Research Laboratory, au adunat dovezi fara echivoc despre faptul ca mintea poate interactiona psihic cu realitatea fizica. Mai precis, Jahn si Dune au descoperit ca, numai prin  concentrare mintala, fiinta umana este capabila sa afecteze modul în care opereaza anumite tipuri de mecanisme. Aceasta este o descoperire uluitoare si una care nu este explicabila în termenii imaginii noastre standard despre realitate.
Acest lucru poate fi explicat totusi prin conceptia holografica. Invers, din cauza ca evenimentele paranormale nu pot fi explicate prin întelegerea stiintifica curenta, ele striga dupa o noua maniera de a privi universul, dupa o noua paradigma stiintifica. Pe lânga faptul ca arata felul în care modelul holografic poate explica paranormalul, cartea studiaza, de asemenea, felul în care dovezile aduse în favoarea paranormalului par sa necesite cu adevarat existenta unui asemenea model.
Faptul ca paranormalul nu poate fi explicat prin convingerile stiintifice curente raspândite în lumea întreaga este numai unul din motivele pentru care ramâne atât de controversat. Un altul este faptul ca este adesea foarte dificil sa silesti psihicul sa functioneze în laborator si acest lucru i-a facut pe multi oameni de stiinta sa traga concluzia ca, prin urmare, paranormalul nu exista. Aceasta scapare aparenta este de asemenea discutata în carte.
Un motiv înca mai important este acela ca, în ciuda a ceea ce multi dintre noi am ajuns sa credem, stiinta nu este lipsita de prejudecati. Am aflat aceasta cu un numar de ani în urma, când l-am întrebat pe un binecunoscut  fizician ce crede despre un anumit experiment parapsihologic. Fizicianul (care avea reputatia de a fi sceptic în privinta paranormalului) s-a uitat la mine si, cu multa autoritate, mi-a spus ca rezultatele nu au dezvaluit nici un fel de dovada a vreunei functiuni paranormale. Nu vazusem rezultatele, dar, pentru ca respectam inteligenta si reputatia fizicianului, am acceptat opinia sa fara rezerve. Mai târziu, când am examinat eu însumi rezultatele, am fost uimit sa descopar ca experimentul produsese dovezi izbitoare ale capacitatii paranormale. Am realizat atunci ca pâna si savantii binecunoscuti pot fi partinitori sau orbi.
Din nefericire, aceasta situatie apare frecvent în investigarea paranormalului. într-un articol recent din “American Psychologist”, psihologul Irvin L. Child de la Yale examina cum fusese tratata de catre comunitatea stiintifica o serie binecunoscuta de ESP(perceptie extra-senzoriala) si experimente asupra viselor, ce s-a desfasurat la Maimonides Medical Center din Broooklyn, New York. în ciuda dovezilor spectaculoase sustinând ESP descoperite de experimentatori, Child a aflat ca munca lor fusese aproape total ignorata de comunitatea stiintifica. înca si mai suparator, el a descoperit ca, în mâna celor câteva publicatii stiintifice care se deranjasera sa comenteze experimentele, cercetarea fusese asa de sever deformata, încât importanta sa era complet ascunsa.
Cum este posibil asa ceva? Un motiv este ca stiinta nu este întotdeauna atât de obiectiva cât ne-ar placea noua sa credem. Noi îi privim pe savanti cu o doza de respect si când ei ne spun ceva, noi credem ca trebuie sa fie adevarat. Uitam ca sunt doar oameni si sunt supusi acelorasi prejudecati religioase, filozofice si culturale ca si noi ceilalti. Este pacat, pentru ca, asa cum va arata aceasta carte, exista multe dovezi ca universul cuprinde considerabil mai mult decât îngaduie conceptia noastra actuala despre lume.
Dar de ce este stiinta atât de potrivnica paranormalului în mod special? Aceasta este o întrebare mult mai dificila. Comentând rezistenta pe care a experimentat-o cu propriile sale conceptii neortodoxe asupra sanatatii, chirurgul Dr. Bernie S. Siegel, de la Yale, autorul best-seller-ului “Dragoste, medicina si miracole”, afirma ca aceasta se datoreaza faptului ca oamenii sunt dependenti de credintele lor. Siegel spune ca acesta este motivul pentru care, când încerci sa schimbi credinta cuiva, acesta actioneaza ca un dependent.
Pare sa existe mult adevar în observatia lui Siegel, care poate arata motivul pentru care multe dintre cele mai importante progrese ale civilizatiei au fost întâmpinate la început cu o negare patimasa. Noi suntem dependenti de credintele noastre si actionam ca niste toxicomani când cineva încearca sa ne smulga puternicul opiu al dogmelor noastre. Si, de vreme ce stiinta occidentala a dedicat câteva secole negarii paranormalului, nu va renunta usor la dependenta sa.
Sunt norocos. Am stiut întotdeauna ca este mai mult despre lumea noastra decât este acceptat în general. Am crescut într-o familie cu capacitati paranormale si, înca de la o vârsta frageda, am experimentat la prima mâna multe dintre fenomenele despre care vom vorbi în aceasta carte. Ocazional, si când va fi relevant pentru subiectul în discutie, voi relata câteva din experientele mele. Desi acestea pot fi privite numai ca dovezi anecdotice, mie mi-au furnizat cea mai convingatoare dovada ca traim într-un univers pe care abia începem sa îl sondam, dovezi pe care le includ datorita întelegerii pe care o ofera.
În concluzie, deoarece conceptul holografic este o idee înca în constructie si un mozaic de puncte de vedere si dovezi diferite, unii au argumentat ca nu ar trebui sa fie numit model sau teorie pâna când aceste puncte de vedere disparate nu vor fi integrate într-un tot mai unitar. Ca urmare, unii cercetatori se refera la aceste idei ca fiind paradigma holografica. Altii prefera analogia holografica, metafora holografica si asa mai departe. De dragul diversitatii, în aceasta carte am folosit toate aceste expresii, inclusiv modelul holografic si teoria holografica, dar aceasta nu implica faptul ca ideea holografica a obtinut statutul de model sau teorie în sensul cel mai strict al acestor termeni.
În acelasi sens este important de observat ca desi Bohm si Pribram au generat ideea holografica, ei nu îmbratiseaza toate conceptiile si concluziile propuse în aceasta carte. Mai degraba aceasta este o carte care priveste nu numai teoriile lui Bohm si Pribram, ci ideile si  concluziile a numerosi cercetatori care au fost influentati de modelul holografic si care l-au interpretat în maniera proprie, controversata uneori.
Pe parcursul acestei carti, discut, de asemenea, diferite idei din fizica cuantica, ramura fizicii care studiaza particulele subatomice (electroni, protoni, s.a.m.d.). Deoarece am mai scris despre acest subiect înainte, sunt constient ca unele persoane sunt intimidate de termenul fizica cuantica si se tem ca nu vor fi capabili sa înteleaga conceptele sale. Experienta m-a învatat ca pâna si cei care nu stiu matematica sunt capabili sa înteleaga ideile din fizica atinse în aceasta carte. Nu aveti nevoie de pregatire în domeniul stiintific. Tot ce va trebuie este o minte deschisa atunci când se întâmpla sa va uitati în treacat la o pagina si sa vedeti un termen stiintific pe care nu îl cunoasteti. Am redus asemenea termeni la minimum si în acele ocazii când a fost necesar sa folosesc unul, l-am explicat înainte de a continua textul.
Asadar, nu va temeti. Odata ce ati depasit “frica de apa”, cred ca veti gasi înotul printre ideile ciudate si fascinante ale fizicii cuantice mult mai accesibile decât ati fi crezut. Cred ca veti descoperi, de asemenea, ca ati putea sa va schimbati chiar modul în care priviti lumea chibzuind asupra câtorva din aceste idei. De fapt, speranta mea este ca ideile continute în capitolele care urmeaza vor schimba modul în care priviti lumea. Cu aceasta umila dorinta va ofer aceasta carte.

Posted on June 17, 2013, in Editura Cartea Daath and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: