Blog Archives

[text, audio] Curs de miracole – Exerciţii zilnice pentru studenţi – Lectia 027 – audiobook (RO)

Descarcă aici Lectia 27

“Mai presus de toate, vreau să văd.”
Ideea de astăzi exprimă ceva mai puternic decât o simplă hotărâre. Între toate dorinţele tale, ea dă prioritate viziunii. S-ar putea să ai reţineri să foloseşti ideea, pe motivul că nu eşti sigur dacă, într-adevăr, crezi ceea ce afirmi. Nu contează. Scopul exerciţiilor de astăzi este de a aduce puţin mai aproape vremea când ideea va fi pe de-a-ntregul adevărată. S-ar putea să fii foarte tentat să crezi că ţi se cere vreun sacrificiu atunci când spui că, mai presus de orice, vrei să vezi. Dacă te nelinişteşte absenţa oricărei rezerve pe care o implică o astfel de afirmaţie, adaugă: “Ea nu poate decât să binecuvânteze.” Ideea de astăzi are nevoie de multe repetări pentru ca folosul să fie maxim. Să se folosească la cel puţin fiecare jumătate de oră şi, dacă se poate, de mai multe ori. Ai putea încerca s-o faci la fiecare 15 sau 20 de minute. Este recomandabil ca, atunci când te trezeşti sau la scurt timp după aceea, să stabileşti un anume interval de timp pentru folosirea ideii şi să încerci să-l respecţi de-a lungul zilei. Nu va fi greu să o faci, chiar dacă vei fi angajat într-o conversaţie sau ocupat cu altceva în momentul respectiv. Chiar şi atunci poţi să repeţi, în sinea ta, o scurtă propoziţie, fără a deranja. Adevărata întrebare este: cât de des îţi vei aduce aminte? Cât de mult îţi doreşti ca ideea de astăzi să fie adevărată? Răspunde la una din întrebări şi ai răspuns şi celeilalte. Vei sări, probabil, peste câteva aplicaţii, poate chiar peste mai multe. Nu te lăsa afectat, dar încearcă, totuşi, să te ţii de program de atunci înainte. Dacă simţi măcar o dată, de-a lungul zilei, că ai fost perfect sincer în timp ce repetai ideea de astăzi, poţi fi sigur că te-ai scutit de mulţi ani de efort.

Advertisements

[text, audio] Curs de miracole – Exerciţii zilnice pentru studenţi – Lectia 026 – audiobook (RO)

Descarcă aici Lectia 26

“Gândurile mele de atac îmi atacă invulnerabilitatea.”
Este desigur evident faptul că, de vreme ce poţi fi atacat, nu eşti invulnerabil. Consideri atacul o ameninţare reală. Aceasta deoarece crezi că tu poţi să ataci cu adevărat. Iar ceea ce ar avea efect prin tine trebuie să aibă efect şi asupra ta. Tocmai această lege te va mântui în cele din urmă, dar deocamdată o foloseşti greşit. De aceea, trebuie să înveţi cum o poţi folosi în serviciul propriilor tale interese, şi nu împotriva lor. Deoarece gândurile tale de atac vor fi proiectate, te vei teme de atac. Iar dacă te temi de atac, trebuie să crezi că nu eşti invulnerabil. Gândurile de atac te fac, aşadar, vulnerabil în propria minte, căci acolo se află gândurile de atac. Gândurile de atac şi invulnerabilitatea nu pot fi acceptate împreună. Ele se contrazic reciproc. Ideea de astăzi ne prezintă gândul că întotdeauna te ataci mai întâi pe tine însuţi. Dacă gândurile de atac trebuie să comporte credinţa că eşti vulnerabil, efectul lor este acela de a te slăbi în proprii tăi ochi. Astfel ele ţi-au atacat modul tău de a te percepe pe tine însuţi, iar deoarece crezi în ele, nu mai poţi crede în tine. O imagine falsă despre tine a ajuns să ia locul a ceea ce eşti. Punerea în practică a ideii de astăzi te va ajuta să înţelegi că vulnerabilitatea sau invulnerabilitatea sunt rezultatul propriilor tale gânduri. Nimic în afară de gândurile tale nu te poate ataca. Nimic în afară de gândurile tale nu te poate face să crezi că eşti vulnerabil. Şi nimic în afară de gândurile tale nu îţi poate dovedi că toate acestea nu sunt aşa. În aplicarea ideii de astăzi sunt necesare şase perioade de exersare. Să se încerce două minute pentru fiecare din ele, deşi perioada poate fi redusă dacă este prea mare disconfortul. Nu reduce însă mai mult decât atât. Perioada de exersare să înceapă cu repetarea ideii pentru astăzi, continuând – cu ochii închişi – cu trecerea în revistă a întrebărilor rămase fără răspuns a căror rezolvare te îngrijorează. Îngrijorarea poate lua forma deprimării, supărării, senzaţiei de a fi constrâns, temerii, presimţirii sau preocupării. Orice problemă încă nerezolvată care are tendinţa să-ţi revină în gând de-a lungul zilei constituie un subiect potrivit. Nu vei putea folosi prea multe pentru fiecare perioadă de exersare în parte, fiindcă va trebui acordat fiecărei probleme mai mult timp decât de obicei. Ideea de astăzi să se aplice după cum urmează: Mai întâi, denumeşte situaţia: ”Sunt îngrijorat de …….” Apoi ia în considerare fiecare rezolvare care-ţi vine în minte în această privinţă şi care ţi-a pricinuit îngrijorare, referindu-te la fiecare în mod concret, spunând: “Mă tem că se va întâmpla …….” Dacă faci exerciţiile cum se cuvine, ar trebui să ai la dispoziţie vreo cinci sau şase alternative îngrijorătoare pentru fiecare situaţie de care te foloseşti şi, foarte posibil, chiar mai multe. Este mult mai util să tratezi câteva situaţii în mod amănunţit, decât să parcurgi un număr mare de situaţii. Pe măsură ce lista rezolvărilor anticipate pentru fiecare situaţie se extinde, vei găsi, probabil, că pe unele din ele, mai ales pe cele care-ţi vin în minte către sfârşit, le accepţi mai puţin. Încearcă totuşi, pe cât posibil, să le tratezi pe toate deopotrivă. După ce ai denumit fiecare rezolvare de care ţi-e teamă, spune în sinea ta: “Acest gând este un atac asupra mea.” Încheie fiecare perioadă de exersare repetându-ţi încă odată ideea de astăzi.

[text, audio] Curs de miracole – Exerciţii zilnice pentru studenţi – Lectia 025 – audiobook (RO)

Descarcă aici Lectia 25

“Nu cunosc menirea nici unui lucru.”
Rostul înseamnă înţeles. Ideea de astăzi explică de ce nimic din ceea ce vezi nu înseamnă nimic. Nu-i cunoşti menirea. De aceea pentru tine este lipsit de înţeles. Totul este menit pentru interesele tale. Aceasta le este menirea; acesta le este rostul; acesta le este înţelesul. Tocmai prin recunoaşterea acestui fapt, ceea ce vezi capătă înţeles. Percepi lumea şi tot ce este în ea ca având înţeles în funcţie de scopurile ego-ului. Aceste scopuri nu au nimic de-a face cu propriile tale interese, ego-ul nefiind tu. Această identificare falsă te face incapabil să înţelegi menirea vreunui lucru. Ca rezultat, eşti nevoit să îl foloseşti greşit. Când crezi lucrul acesta, vei încerca să îţi retractezi scopurile pe care le-ai atribuit lumii, în loc să le întăreşti. Un alt mod de a descrie scopurile pe care le percepi acum este să spui că ele toate sunt preocupate de interese “personale”. Întrucât nu ai interese personale, scopurile tale nu sunt, de fapt, preocupate de nimic. Prin urmare, dedicându-te lor, nu ai nici un scop. Şi astfel nu cunoşti menirea nici unui lucru.Înainte de a putea înţelege ceva din exerciţiile de astăzi, să ne mai oprim asupra unui gând. La nivelele cele mai de suprafaţă, recunoşti, desigur, rostul. Totuşi, rostul nu poate fi înţeles la aceste nivele. De exemplu, poţi înţelege că rostul telefonului este acela de a face posibilă o convorbire cu cineva care nu se află fizic în imediata ta apropiere. Ceea ce nu înţelegi este rostul încercării de a intra în legătură cu el, şi tocmai lucrul acesta face contactul tău cu el semnificativ sau lipsit de înţeles. Este de o importanţă crucială pentru procesul tău de învăţare să fii dispus să renunţi la scopurile pe care le-ai fixat fiecărui lucru. Recunoaşterea faptului că ele sunt mai degrabă lipsite de înţeles decât “bune” sau “rele” este singurul mod de a realiza această renunţare. Ideea de astăzi este un pas în această direcţie. Sunt necesare şase perioade de exersare, fiecare având durata de două minute. Fiecare să înceapă cu o repetare lentă a ideii de astăzi, urmată de rotirea privirii în jur şi oprirea ei asupra oricărui obiect care îţi atrage atenţia, fie el apropiat sau depărtat,”important”, sau “neimportant”, “uman” sau “inuman”. Cu ochii aţintiţi asupra fiecărui subiect selectat astfel, spune, de exemplu: “Nu cunosc menirea acestui scaun.” “Nu cunosc menirea acestui stilou.” “Nu cunosc menirea acestei mâini.” Rosteşte aceste cuvinte rar, fără a-ţi lua ochii de la subiect până nu ai terminat afirmaţia despre el. Treci apoi la subiectul următor şi aplică ideea de astăzi ca mai înainte.

[text, audio] Curs de miracole – Exerciţii zilnice pentru studenţi – Lectia 024 – audiobook (RO)

Descarcă aici Lectia 24

“Nu îmi percep propriile interese.”
În nici o situaţie ce apare nu vezi limpede acea rezolvare care te-ar face fericit. De aceea nu ai nici un principiu călăuzitor pentru acţiune adevărată şi nici posibilitatea de a judeca rezultatul. Ceea ce faci este determinat de felul cum percepi situaţia, iar această percepţie este greşită. În mod inevitabil deci tu nu îţi vei sluji propriile interese. Şi totuşi, ele sunt unicul tău ţel în orice situaţie care este percepută corect. Altfel, nu îţi vei da seama care sunt aceste interese. Dacă ţi-ai da seama că nu îţi percepi propriile interese, ai putea fi învăţat care sunt acestea. Dar în prezenţa convingerii tale că ştii care sunt ele, nu poţi învăţa. Ideea de astăzi este un pas spre deschiderea minţii tale, astfel încât învăţarea să poată începe. Exerciţiile de astăzi necesită mult mai multă onestitate decât eşti obişnuit să manifeşti. Câteva subiecte, asupra cărora se va reflecta cu onestitate şi atenţie în fiecare din cele cinci perioade de exersare care vor fi întreprinse astăzi, vor fi mai utile decât o examinare mai pripită a unui mare număr de subiecte. Se sugerează câte două pentru fiecare din perioadele de cercetare pe care le presupun exerciţiile. Perioadele de exersare să înceapă cu repetarea ideii de astăzi, urmată de cercetarea minţii, cu ochii închişi, pentru a depista situaţii nerezolvate de care eşti preocupat în prezent. Accentul să fie pe descoperirea rezolvării pe care o doreşti. Îţi vei da repede seama că ai în minte o mulţime de ţeluri care fac parte din rezolvarea dorită, şi că aceste ţeluri se află la nivele diferite şi sunt adesea în conflict unele cu altele. Aplicând ideea de astăzi, denumeşte fiecare situaţie care îţi vine minte, iar apoi enumeră cu băgare de seamă cât poţi de multe ţeluri care ţi-ar plăcea să fie atinse în rezolvarea situaţiei respective.
Formularea fiecărei aplicări să fie, în mare, după cum urmează: În situaţia ……. mi-ar place să se întâmple …….”şi aşa mai departe. Încearcă să acoperi toată mulţimea de soluţii diferite care îţi vin onest în minte, chiar dacă unele dintre ele par să fie direct legate de situaţie sau poate că nu-i sunt deloc proprii. Dacă aceste exerciţii sunt efectuate corect, vei recunoaşte repede că ridici o mulţime de pretenţii faţă de situaţie, care nu au nimic de-a face cu ea. Vei recunoaşte, de asemenea, că multe ţeluri sunt contradictorii, că nu te poţi gândi la nici o rezolvare unitară şi că vei fi dezamăgit în legătură cu unele dintre ţelurile tale, oricum s-ar rezolva situaţia. După parcurgerea listei cuprinzând cât mai multe ţeluri râvnite pentru fiecare situaţie nerezolvată care îţi vine în minte, spune-ţi în sinea ta: “Nu-mi percep propriile interese în această situaţie.” şi treci la următoarea.

[text, audio] Curs de miracole – Exerciţii zilnice pentru studenţi – Lectia 023 – audiobook (RO)

Descarcă aici Lectia 23

“Mă pot desprinde de lumea pe care o văd, renunţând la gândurile de atac.”
Ideea de astăzi conţine singura cale de ieşire din teamă care va duce vreodată la vreun rezultat. Nimic altceva nu va izbuti; orice altceva este lipsit de înţeles. Această cale însă nu poate da greş. Fiecare gând pe care îl ai alcătuieşte câte un segment din lumea pe care o vezi. Cu gândurile tale deci trebuie să lucrăm, dacă urmează să schimbăm felul tău de a percepe lumea. Dacă gândurile de atac sunt cauza lumii pe care o vezi, trebuie să înveţi că tocmai aceste gânduri nu le vrei. Nu are nici un rost să deplângi lumea. Nu are nici un rost să încerci să schimbi lumea. Ea nu se poate schimba, fiindcă este doar un efect. Ce are rost însă este să-ţi schimbi gândurile despre lume. Astfel schimbi cauza. Efectul se va schimba automat. Lumea pe care o vezi este o lume răzbunătoare, şi fiecare lucru din ea este un simbol a răzbunării. Fiecare percepţie a “realităţii externe” este o reprezentare plastică a propriilor tale gânduri de atac. Ne putem întreba, pe bună dreptate, dacă putem numi asta vedere. Nu este oare fantezie un cuvânt mai bun pentru un asemenea proces, iar halucinaţie un termen mai potrivit pentru rezultat? Vezi lumea pe care ai făcut-o, dar nu te vezi pe tine însuţi ca fiind plăsmuitorul de imagini, făcătorul de chipuri. Nu poţi fi scăpat sau mântuit de lume, dar te poţi desprinde de cauza ei. Iată ce este mântuirea, căci unde este lumea pe care o vezi, când cauza ei a dispărut? Viziunea conţine deja cele ce vor înlocui tot ce crezi că vezi acum. Frumuseţea îţi poate lumina imaginile, chipurile cioplite, transformându-le în aşa fel încât să le iubeşti, cu toate că au fost plăsmuite din ură. Căci nu le vei plăsmui de unul singur. Ideea de astăzi introduce gândul că nu eşti prins în capcana lumii pe care o vezi, deoarece cauza ei poate fi schimbată. Această schimbare impune, mai întâi, identificarea cauzei şi apoi desprinderea de ea, pentru a putea fi înlocuită. Primii doi paşi în acest proces îţi solicită cooperarea, pasul final însă nu. Imaginile tale au fost deja înlocuite. Făcând primii paşi, vei vedea că aşa este. Pe lângă folosirea ei de câte ori apare nevoia de-a lungul zilei, în aplicarea ideii de astăzi sunt necesare cinci perioade de exersare. Privind în jurul tău, repetă mai întâi rar ideea în sinea ta, apoi închide-ţi ochii şi dedică aproximativ un minut cercetării minţii, pentru a depista toate gândurile de atac care se ivesc. În timp ce îţi trece fiecare prin minte, spune: “Mă pot desprinde de lumea pe care o văd, renunţând la gândurile de atac la adresa …….” În timp ce spui aceasta, păstrează fiecare gând de atac în minte, iar apoi alungă-l şi treci la următorul. În perioadele de exersare, încredinţează-te că incluzi atât gândurile de atacare cât şi cele de a fi atacat. Efectele lor sunt identice deoarece gândurile sunt identice. Încă nu îţi dai seama de lucrul acesta, dar ţi se cere acum numai să le tratezi la fel în perioadele de practică. Suntem încă la nivelul identificării cauzei lumii pe care o vezi. Când vei învăţa, în cele din urmă, că gândurile de atacare şi cele de atac nu sunt diferite, vei fi gata să te desprinzi de cauză.

[text, audio] Curs de miracole – Exerciţii zilnice pentru studenţi – Lectia 022 – audiobook (RO)

Descarcă aici Lectia 22

“Ceea ce văd este o formă de răzbunare.”
Ideea de astăzi descrie cu acurateţe felul în care trebuie să vadă lumea oricine nutreşte gânduri de atac. Deoarece şi-a proiectat mânia asupra lumii, el vede răzbunarea gata să-l lovească. Propriul său atac este perceput astfel ca autoapărare. Aceasta devine un cerc din ce în ce mai vicios, până când el este dispus să-şi schimbe felul în care vede. Altfel, gândurile de atac şi contraatac îl vor preocupa şi îi vor popula întreaga lui lume. Ce pace a minţii este posibilă atunci pentru el?

Tocmai din această fantezie nebunească vrei să scapi. Oare nu sunt veşti îmbucurătoare să auzi că fantezia nu este adevărată? Oare nu este o fericită descoperire să afli că poţi scăpa? Tu ai făcut ceea ce vrei să distrugi; tot ce urăşti şi ai ataca şi ai ucide. Tot ce te înfricoşează nu există. Priveşte astăzi lumea din jurul tău de cel puţin cinci ori, timp de cel puţin un minut de fiecare dată. În timp ce privirea ţi se strămută de la un obiect la altul, de la un corp la altul, spune în sinea ta: “Văd numai ceea ce este perisabil.” “Nu văd nimic care ar putea dăinui.” “Ceea ce văd nu este real.” “Ceea ce văd este o formă de răzbunare. ” La sfârşitul fiecărei perioade de exerciţiu, întreabă-te: “Aceasta este oare lumea pe care vreau s-o văd de fapt?” Răspunsul este desigur evident.

[text, audio] Curs de miracole – Exerciţii zilnice pentru studenţi – Lectia 021 – audiobook (RO)

Descarcă aici Lectia 21

“Sunt hotărât să văd lucrurile altfel.”
Ideea de astăzi este evident o continuare şi o prelungire a celei precedente. De data aceasta însă, pe lângă aplicarea ideii la diferite situaţii, pe măsură ce apar, sunt necesare perioade aparte de cercetare a minţii. Se recomandă insistent cinci perioade de exersare, de câte un minut fiecare. În perioadele de exersare, începe prin repetarea ideii în sinea ta. Apoi, închide-ţi ochii şi cercetează-ţi atent mintea pentru a găsi situaţii trecute, prezente sau anticipate care îţi stârnesc supărarea. Aceasta poate lua forma oricărei reacţii, de la iritare uşoară la furie. Gradul emoţiei pe care o trăieşti nu contează. Vei deveni din ce în ce mai conştient de faptul că o uşoară tresărire de indispoziţie nu este nimic altceva decât un văl aruncat deasupra furiei intense. De aceea, încearcă să nu laşi să-ţi scape, în perioadele de exersare, cele mai “mărunte” gânduri de supărare. Adu-ţi aminte că nu recunoşti de fapt ceea ce îţi stârneşte supărarea, iar nimic din ce crezi în această privinţă nu înseamnă nimic. Vei fi probabil tentat să stărui asupra unor situaţii sau persoane mai mult decât asupra altora, pe falsul motiv că acestea ar fi mai “evidente”. Nu este aşa. Ai de a face doar cu un exemplu al credinţei că unele forme de atac sunt mai justificate decât altele. Cercetându-ţi mintea pentru a găsi toate formele în care se prezintă gândurile de atac, reţine-l pe fiecare în minte, în timp ce spui în sinea ta: “Sunt hotărât să-l (s-o) văd pe ……. (numele persoanei) altfel.” “Sunt hotărât să văd ……. (specifică situaţia) altfel. Încearcă să fii cât mai specific cu putinţă. Poţi, de exemplu, să-ţi concentrezi supărarea asupra unui anumit atribut al unei anumite persoane, crezând că supărarea este limitată la acest aspect. Dacă percepţia ta suferă de această formă de distorsiune, spune: “Sunt hotărât să văd ……. (specifică atributul) la ……. (numele persoanei) altfel.”

[text, audio] Curs de miracole – Exerciţii zilnice pentru studenţi – Lectia 020 – audiobook (RO)

Descarcă aici Lectia 20

“Sunt hotărât să văd”
Am avut, până acum, o atitudine destul de lejeră în privinţa perioadelor de practicare. Nu s-a făcut, în fond, nici o încercare de a stabili programul de exerciţii în timp, efortul solicitat a fost minimal şi nu s-a cerut nici măcar cooperare activă sau interes. Această abordare a fost intenţionată şi foarte atent plănuită. Nu am pierdut din vedere importanţa crucială a inversării gândirii tale. Mântuirea lumii depinde de ea. Şi totuşi nu vei vedea, dacă te consideri ca fiind constrâns şi dacă cedezi în faţa resentimentului şi a opoziţiei. Aceasta este prima noastră încercare de a introduce o structurare. Nu o interpreta greşit, ca pe un efort de a exercita forţă sau presiuni. Vrei mântuirea. Vrei să fii fericit. Vrei pace. Nu ai parte de ele acum deoarece mintea ta este total nedisciplinată şi nu poţi distinge între bucurie şi mâhnire, plăcere şi durere, iubire şi teamă. Acum eşti pe cale să înveţi cum să le deosebeşti. Şi, adevărat, mare îţi va fi răsplata. Decizia ta de a vedea este tot ce îţi pretinde viziunea. Ceea ce vrei îţi aparţine. Nu confunda micul efort care ţi se cere cu indiciul că ţelul nostru ar valora puţin. Poate fi oare mântuirea lumii un scop mărunt? Şi poate fi mântuită lumea dacă tu nu eşti mântuit? Dumnezeu are un Fiu, iar acesta este Învierea şi Viaţa. Voia Sa se face fiindcă toată puterea îi este dată în Cer şi pe Pământ. În hotărârea ta de a vedea îţi este dată viziunea. Exerciţiile de astăzi constau din a-ţi reaminti, de-a lungul zilei, că vrei să vezi. Ideea zilei de azi implică, de asemenea, în mod tacit, recunoaşterea faptului că acum nu vezi. De aceea, repetând ideea, afirmi că eşti hotărât să-ţi schimbi starea de faţă cu una mai bună, una pe care o vrei cu adevărat. Repetă idee zilei de azi rar şi cu fermitate de cel puţin două ori pe oră de-a lungul zilei, încercând să o faci la fiecare jumătate de ceas. Nu te necăji dacă uiţi, dar fă un efort real să-ţi aminteşti. Repetiţiile suplimentare să fie aplicate la orice situaţie, persoană sau întâmplare care te indispune. Poţi să le vezi altfel şi altfel le vei vedea. Ceea ce doreşti vei vedea. Iată adevărata lege a cauzei şi efectului operând în lume.

[text, audio] Curs de miracole – Exerciţii zilnice pentru studenţi – Lectia 019 – audiobook (RO)

Descarca aici Lectia 19

“Nu resimt de unul singur efectele gândurilor mele.”
Ideea de astăzi este, evident, motivul pentru care vederea ta nu te afectează numai pe tine. Vei observa că uneori ideile referitoare la gândire le preced pe cele referitoare la percepţie, în timp ce alteori ordinea este inversată. Motivul este acela că ordinea nu contează. Gândirea şi rezultatele ei sunt efectiv simultane, deoarece cauza şi efectul nu sunt separate niciodată. Astăzi subliniem din nou faptul că minţile sunt împreunate. Această idee este rareori salutată cu toată bucuria la început. Deoarece pare să comporte un imens sentiment al responsabilităţii, putând fi privită chiar ca o “încălcare a intimităţii”. Fapt este, însă, că nu există gânduri intime. În pofida rezistenţei tale iniţiale faţă de această idee, vei înţelege totuşi că ea trebuie să fie adevărată dacă admitem că mântuirea este posibilă. Iar mântuirea trebuie să fie posibilă, deoarece este Voia lui Dumnezeu. Cel aproximativ un minut de cercetare a minţii reclamat de exerciţiile de astăzi trebuie petrecut cu ochii închişi. Mai întâi se va repeta ideea de astăzi, iar apoi mintea va fi atent scrutată pentru gândurile pe care le conţine în acel moment. În timp ce te gândeşti la fiecare, numeşte gândul în funcţie de persoana sau tema centrală pe care o conţine şi, păstrând în continuare gândul în minte, spune: “Nu resimt de unul singur efectele acestui gând despre …” Cerinţa de a fi cât se poate de nediscriminator în selectarea subiectelor pentru perioadele de practicare ar trebui să-ţi fie deja familiară şi nu va mai fi repetată în fiecare zi, deşi va fi sporadic inclusă pentru aducere aminte. Nu uita, totuşi, că alegerea aleatoare rămâne în continuu esenţială. Lipsa de ordine în această privinţă face ca, în cele din urmă, recunoaşterea lipsei de ordine în miracole să capete sens pentru tine. Pe lângă aplicarea “după nevoie” a ideii de astăzi, se impun cel puţin trei sau patru perioade de exersare. Dacă va fi necesar, timpul afectat acestora poate fi scurtat. Nu încerca mai mult de patru perioade.

[text, audio] Curs de miracole – Exercitii zilnice pentru studenti – Lectia 018 – audiobook (RO)

Descarca aici Lectia 18

“Nu resimt de unul singur efectele vederii mele. “
Ideea de astăzi este un alt pas în învăţarea faptului că gândurile care iscă ce vezi, nu sunt niciodată neutre sau neimportante. De asemenea, se evidenţiază ideea că minţile sunt împreunate, idee căreia i se va da o importanţă sporită mai târziu. Ideea zilei nu se referă atât de mult la ceea ce vezi, cât la felul cum vezi. De aceea, exerciţiile de astăzi scot în evidenţă acest aspect al percepţiei tale. În cele trei sau patru perioade de practicare recomandate, să se procedeze după cum urmează: Priveşte în jur, selectând într-un mod cât mai aleator subiecte pentru aplicarea ideii de astăzi, aţintindu-ţi privirea asupra fiecăruia suficient timp pentru a spune: “Nu resimt de unul singur efectele felului cum văd …” Încheie fiecare perioadă de exersare prin repetarea afirmaţiei mai generale: “Nu resimt de unul singur efectele vederii mele.” Un minut sau chiar mai puţin va fi suficient pentru fiecare perioadă de practicare.

[text, audio] Curs de miracole – Exercitii zilnice pentru studenti – Lectia 017 – audiobook (RO)

Descarca aici Lectia 17

“Nu văd lucruri neutre.”
Această idee este un alt pas în direcţia identificării cauzei şi efectului, aşa cum ele cooperează în lume. Nu vezi lucruri neutre pentru că nu ai gânduri neutre. Întotdeauna apare mai întâi gândul, în ciuda tentaţiei de a crede că este invers. Nu acesta este modul de a gândi al lumii, dar trebuie să înveţi că este modul tău de a gândi. De n-ar fi aşa, percepţia nu ar avea cauză şi ar fi ea însăşi cauza realităţii. Având în vedere natura ei foarte variabilă, lucrul acesta nu este nici pe departe probabil. Aplicând ideea de astăzi, cu ochii deschişi, spune în sinea ta: “Nu văd lucruri neutre pentru că nu am gânduri neutre.” Apoi priveşte în jur, oprindu-ţi privirea asupra fiecărui lucru pe care îl remarci un timp suficient de lung pentru a spune: “Nu văd un … neutru, deoarece gândurile mele despre … nu sunt neutre.” Ai putea spune, de exemplu: “Nu văd un zid neutru, deoarece gândurile mele despre ziduri nu sunt neutre.” “Nu văd un corp neutru, deoarece gândurile mele despre corpuri nu sunt neutre.” Ca de obicei, este esenţial să nu se facă distincţii între ceea ce crezi că ar fi animat sau neanimat; plăcut sau neplăcut. Indiferent de ce ai putea crede, nu vezi nimic realmente viu sau realmente bucuros. Aceasta datorită faptului că deocamdată nu eşti conştient de nici un gând realmente adevărat, şi de aceea, de nici unul, realmente bucuros. Se recomandă trei sau patru perioade distincte de exersare, şi se impun nu mai puţin de trei pentru a obţine folos maxim, chiar dacă simţi împotrivire. În acest caz, durata perioadei de practicare poate fi redusă, totuşi, la mai puţin de acel aproximativ un minut recomandat altminteri.

[text, audio] Curs de miracole – Exercitii zilnice pentru studenti – Lectia 016 – audiobook (RO)

Descarca aici Lectia 16

“Nu am nici un gând neutru.”
Ideea de astăzi este un prim pas spre risipirea credinţei că gândurile tale nu au nici un efect. Tot ce vezi este rezultatul gândurilor tale. Nu există nici o excepţie. Gândurile nu sunt măreţe sau mărunte; puternice sau neputincioase. Ele sunt, pur şi simplu, adevărate sau false. Cele adevărate creează după propria lor asemănare, iar cele false plăsmuiesc după a lor. Nu există concept mai contradictoriu decât acela de “gânduri deşarte”. Ceea ce iscă percepţia unei lumi întregi nu poate fi numit deşert. Fiecare gând pe care îl ai contribuie la adevăr sau la iluzie; el fie extinde adevărul, fie multiplică iluziile. Desigur, poţi multiplica nimicul, dar astfel nu îl vei extinde. Pe lângă recunoaşterea faptului că, niciodată, gândurile nu sunt deşarte, mântuirea îţi cere şi să recunoşti că fiecare gând pe care îl ai aduce fie pace, fie război; fie iubire, fie teamă. Un rezultat neutru este imposibil, deoarece un gând neutru este imposibil. Există o asemenea tentaţie de a clasa gândurile de teamă ca neimportante, triviale şi nevrednice de atenţie, încât este esenţial să le recunoşti pe toate ca fiind la fel de distructive, dar şi la fel de ireale. Vom exersa această idee sub numeroase forme până o s-o înţelegi cu adevărat. Aplicând ideea de astăzi, cercetează-ţi mintea cu ochii închişi timp de aproximativ un minut, şi străduieşte-te să nu treci cu vederea nici un gând “mărunt” care ar încerca să se sustragă cercetării. E destul de dificil până te obişnuieşti. Îţi vei da seama că îţi este încă greu să nu faci distincţii artificiale. Fiecare gând care îţi vine în minte, indiferent de însuşirile pe care i le atribui, este un subiect potrivit pentru aplicarea ideii de astăzi. În perioadele de exersare, repetă ideea mai întâi în sinea ta, iar apoi, pe măsură ce fiecare gând îţi trece prin minte, fii conştient de el în timp ce îţi spui: “Acest gând despre ……. nu este un gând neutru.” “Acest gând despre ……. nu este un gând neutru.” Ca de obicei, foloseşte ideea zilei ori de câte ori eşti conştient de un anumit gând care te nelinişteşte. În acest scop, se sugerează următoarea formulare: “Acest gând despre ……. nu este un gând neutru, pentru că nu am gânduri neutre.” Se recomandă patru sau cinci perioade aplicative, în cazul în care nu solicită efort. Dacă apare vreo încordare, trei perioade vor fi de ajuns. Se va reduce de asemenea lungimea perioadei aplicative dacă se resimte vreo senzaţie de disconfort.

 

[text, audio] [text, audio] Curs de miracole – Exercitii zilnice pentru studenti – Lectia 015 – audiobook (RO)

Descarca aici Lectia 15

“Gândurile mele sunt imagini pe care eu le-am plăsmuit.”
Tocmai fiindcă gândurile pe care socoţi că le gândeşti apar ca nişte imagini, tu nu le recunoşti ca fiind nimic. Socoţi că le gândeşti şi astfel socoţi că le vezi. Iată cum s-a făcut “vederea” ta. Iată funcţia pe care ai dat-o ochilor corpului tău. Asta nu este vedere, ci plăsmuire de imagini, facere de chip, care ia locul vederii, înlocuind viziunea cu nişte iluzii.
Această idee introductivă la procesul plăsmuirii de imagini pe care tu îl numeşti vedere, nu-ţi va spune mare lucru. Vei începe să o înţelegi după ce vei vedea mici contururi de lumină în jurul aceloraşi obiecte familiare pe care le vezi acum. Acesta este începutul viziunii adevărate. Odată ce a avut loc, poţi fi sigur că viziunea adevărată va veni îndată. Pe măsură ce vom continua, poţi avea multe “episoade luminoase”. Ele pot lua multe forme diferite, unele dintre ele de-a dreptul neaşteptate. Nu-ţi fie teamă de ele. Sunt semne că, în sfârşit, îţi deschizi ochii. Ele nu vor persista, deoarece nu sunt decât simple simboluri ale adevăratei percepţii, neavând legătură cu cunoaşterea. Aceste exerciţii nu-ţi vor revela cunoaştere. Vor pregăti însă calea spre ea. Exersând ideea de astăzi, repet-o mai întâi în sinea ta, apoi aplic-o la orice lucru vezi în preajma ta, rostindu-i numele şi oprindu-ţi privirea asupra lui, în timp ce spui: “Acest ……. este o imagine pe care eu am plăsmuit-o.” “Aceasta ……. este o imagine pe care eu am plăsmuit-o.” Nu este necesară includerea unui număr mare de obiecte distincte pentru aplicarea ideii de astăzi. Este necesar, însă, să stărui cu privirea asupra fiecărui obiect, în timp ce repeţi ideea în sinea ta. Ideea poate fi totuşi aplicată ori de câte ori este nevoie pe parcursul zilei.


[text, audio] Curs de miracole – Exercitii zilnice pentru studenti – Lectia 014 – audiobook (RO)

Descarca aici Lectia 14

“Dumnezeu nu a creat o lume lipsită de înţeles.”
Ideea pentru astăzi este, desigur, motivul pentru care o lume lipsită de înţeles este imposibilă. Ceea ce Dumnezeu nu a creat nu există. Iar tot ce există cu adevărat există aşa cum l-a creat El. Lumea pe care o vezi nu are nimic de-a face cu realitatea. Ea este o plăsmuire de-a ta şi nu există. Exerciţiile de astăzi se vor practica în întregime cu ochii închişi. Perioada de cercetare a minţii să fie scurtă, de cel mult un minut. Nu se recomandă mai mult de trei perioade de exersare, cu excepţia cazului că le găseşti liniştitoare. Dacă se întâmplă să fie aşa, înseamnă că le înţelegi cu adevărat menirea. Ideea pentru astăzi este un alt pas în învăţarea abandonării gândurilor pe care le-ai scris pe chipul lumii pentru a vedea Cuvântul lui Dumnezeu în locul lor. Primii paşi în această înlocuire, care poate fi numită, pe drept cuvânt, mântuire, pot fi destul de dificili şi chiar dureroşi. Unii dintre ei te vor împinge direct la frică. Dar nu vei fi lăsat acolo. O vei depăşi, lăsând-o cu mult în urma ta. Îndrumarea noastră este spre siguranţă şi pace perfectă. Gândeşte-te, cu ochii închişi, la toate ororile din lume care îţi trec prin minte. Denumeşte-o pe fiecare, imediat ce îţi apare, iar apoi neagă-i realitatea. Dumnezeu nu a creat-o şi, ca atare, nu e reală. Spune, de exemplu “Dumnezeu nu a creat acel război. Deci, el nu e real.” “Dumnezeu nu a creat acel accident de avion. Deci, el nu e real.” “Dumnezeu nu a creat acel dezastru (specifică-l). Deci, el nu e real.” Subiecte potrivite pentru aplicarea ideii de astăzi pot include, de asemenea, orice lucru de care te temi că ţi s-ar putea întâmpla ţie sau oricui ţi-e drag. În fiecare caz, denumeşte “dezastrul” în mod specific. Nu folosi termeni generali. De exemplu, nu spune: “Dumnezeu nu a creat boala”, ci “Dumnezeu nu a creat cancerul” sau atacurile de cord, sau orice ţi-ar putea stârni teamă. Iată-te confruntat cu repertoriul tău personal de orori. Aceste lucruri fac parte din lumea pe care o vezi. Unele dintre ele sunt iluzii împărtăşite, iar altele fac parte din iadul tău personal. Nu are nici o importanţă. Ceea ce Dumnezeu nu a creat se poate afla numai în propria-ţi minte, izolată de a Lui. Prin urmare, nu are înţeles. Recunoscând acest fapt, încheie perioadele de exersare prin repetarea ideii de astăzi: “Dumnezeu nu a creat o lume lipsită de înţeles.” Desigur, ideea de astăzi poate fi aplicată oricărui lucru care te nelinişteşte de-a lungul zilei, în afara perioadelor de exersare. Fii foarte specific când o aplici. Spune: “Dumnezeu nu a creat o lume lipsită de înţeles. El nu a creat… (specifică situaţia care te nelinişteşte), prin urmare lucrul acesta nu e real.”

%d bloggers like this: